Educația în Republica Moldova de Ziua Internațională a Educației

Astăzi, 24 ianuarie, când este marcată Ziua Internațională a Educației, ne-am propus să studiem cel puțin câțiva indicatori ai Învățământului Primar și Secundar. Nu din considerentul unor performanțe, dacă așa le putem numi, dar din unul care ține de cea mai valoroasă investiție a unei țări. Pentru că în cei aproape 32 de ani de Independență, nici o conducere nu a fost aptă sau nu a avut intenții de a dezvolta și investi în sistemul de învățământ, aici, acasă.

În ultimii 22 de ani numărul elevilor din Învățământul Primar și Secundar, adică din 2000 până în 2022 a scăzut de la peste 631 de mii la aproape 337 de mii de elevi, în școlile primare, gimnazii, licee și școli medii de cultură generală, potrivit Biroului Național de Statistică (BNS). Și mai grav, din totalul elevilor în zona rurală scăderea este de circa 138% față de aproape 45% în zonele urbane. Situația instituțiilor din acest tip de învățământ în 22 de ani la fel nu ne bucură absolut deloc. Numărul de instituții total pe țară a scăzut cu 28%.

Ce ține de cadrele didactice, potrivit BNS, doar în ultimii 8 ani numărul total al acestora a scăzut cu peste 17%, adică cu 5643 de învățători și profesori. O situație și mai gravă este în termeni de cadre didactice cu vechime în muncă. Cadrele didactice cu u vechimea în muncă de peste 20 de ani în anul de învățământ 2021/22 reprezintă 57%, acum 8 ani fiind de 58%. Doar acest calcul ne arată că această nobilă profesie își pierde din valori, iar tinerii nu mai sunt atrași să lucreze în sistemul de educație. Cel mai mare motiv fiind salariul, pentru că din toate activitățile economice ale unei țări educația este una din cele mai rău plătite meserii. Salariul mediu net lunar al unui profesor pentru anul 2021 a fost de aproape 6300 de lei, sub media pe țară.

Sunt doar niște cifre, doar din Învățământul Primar și Secundar care ne spun foarte multe despre cum un stat nu are nici cea mai mică dorință de a investi. Pentru că investițiile în educație sunt investiții în viitor. Cu astfel de cifre devenim o țară de export a materiei cenușii. Cu astfel de cifre devenim exportatori de profesori și învățători care migrează pentru un trai mai bun și renunță la o meserie pe care o iubește, dar este nevoit să o facă. Cu astfel de cifre ne dăm bine seama, că suntem nevoiți să închidem instituții și suntem într-un cerc vicios de neperformanță a educației. Pentru că statul a eșuat în investițiile pentru o politică și strategii pentru educației care ar presupune investiții în cadre didactice, în programe școlare mai bune, în atragerea tinerilor în acest domeniu, în investiții ce țin adaptarea educației la norme internaționale și bune condiții pentru elevi.

Considerăm că reformele sistemul educațional din Republica Moldova necesită acțiuni imediate prin prisma următoarelor aspecte esențiale:

• Îmbunătățirea programelor de formare a profesorilor prin experiență și expertiză internațională;

• Reducerea numărului de teste standardizate și autonomie mai mare profesorilor în clasă;

• Curriculumuri adaptate la generațiile actuale de copii;

• Creșterea salariilor profesorilor și sisteme de bonusuri pentru generațiile tinere de profesori;

• Dezvoltarea și implementarea programelor after-school.