Istoricul PNM
Anume Partidul Național Moldovenesc a stat la baza proclamării Republicii Democratice Moldovenești, independentă de Rusia, după care a fondat Sfatul Țării, ca peste un an să voteze Unirea cu România, reușind să adune sub aceeași umbrelă moldovenii cu diferite viziuni politice, dar cu aceleași dorințe – moldoveni în funcțiile cheie ale statului, școli cu predare în limba română, Biserică autonomă și armată națională proprie. Și au reușit!
A fost un partid de sacrificiu, dovada fiind existența sa timp de doar un an, însă reușind într-un an ceea ce n-a reușit niciun partid timp de un secol: independența de jure și de facto față de Rusia; redarea demnității naționale românilor basarabeni; alungarea armatei ruse de pe teritoriul dintre Prut și Nistru; Unirea cu România.
Toți fondatorii și liderii Partidului Național Moldovenesc erau de etnie română, dar nicăieri, nici în Statutul, nici în Programul partidului nu s-a menționat nimic despre românism, limba română sau România. Au folosit peste tot Moldova, moldovenesc, moldovenește. Anume acești termeni au stârnit un sentiment de mândrie națională în rândul moldovenilor, după care s-a mers pe principiul – moldoveni, deci români.
În septembrie 1917, Partidul Național Moldovenesc a trimis o delegație la Kiev, la Congresul Popoarelor din Rusia, unde s-a stabilit dreptul la autodeterminare a popoarelor din fostul Imp eriu Rus.
Toate aceste informații istorice ne demonstrează că strămoșii noștri au fost geniali în găsirea unei formule eficiente de scoatere a moldovenilor din zona de influență rusească și reîntoarcerea lor în spațiul românesc natural și firesc.
Partidul Național Moldovenesc a devenit cheia către inima moldovenilor simpatizanți ai Rusiei, dar și către moldovenii unioniști în același timp, prin crearea unui curent iluzoriu de naționalism moldovenesc, îndreptându-i cu voie și fără de voie spre cursul firesc al istoriei românilor.
Istoria se repetă. Azi trăim aceleași momente ca și strămoșii noștri acum 100 de ani.
E timpul să acționăm!