Dragoș Galbur: Republica Moldova trăiește realitatea unui stat capturat

În contextul degradării accelerate a instituțiilor statului și al accentuării discrepanței dintre discursul oficial și realitatea trăită de cetățeni, președintele Partidul Național Moldovenesc, Dragoș Galbur, face o declarație politică amplă despre starea reală a Republicii Moldova. Mesajul vizează capturarea instituțiilor, concentrarea puterii, efectele asupra vieții de zi cu zi a oamenilor și riscurile majore pentru democrație și parcursul european al țării.

Președintele PNM, Dragoș Galbur: „Știu foarte bine că pentru aceste gânduri vor urma repercusiuni, așa cum au urmat de fiecare dată când am vorbit deschis despre PAS și Maia Sandu, însă adevărul nu poate fi redus la tăcere la nesfârșit.

Trăim astăzi în Republica Moldova exact ceea ce am jurat că nu vom mai permite vreodată: un stat capturat din temelii. Nu mai este vorba despre Plahotniuc sau despre PD. Personajele s-au schimbat, metodele au rămas. În locul unui singur om care decidea totul există acum un cerc extrem de restrâns în jurul Maiei Sandu, care controlează fiecare pârghie. Corupția nu a dispărut, doar și-a schimbat uniforma și modus operandi. Ceea ce se numea atunci borsetka, astăzi se numește emisar. Atunci se băteau pentru cine conduce Metalferos etc, astăzi se bat pentru cine gestionează granturile europene, scopul fiind același. PAS copiază atât de mult stilul și practicile PD, încât este condamnat să-i repete soarta. Iar tăcerea celei care ar trebui să fie garantul statului o transformă în parte a mecanismului. Asta este realitatea crudă, chiar dacă e extrem de nepopulară.

Instituțiile au fost rând pe rând capturate și transformate în instrumente politice. Curtea Constituțională, SIS, Guvern, Parlament, justiția, poliția și finanțele au ajuns sub aceeași umbrelă de control. Primarii sunt condiționați, presați cu ANI, cu CNA, proiectele sunt distribuite discreționar, iar funcțiile publice sunt împărțite pe criterii politice, prin interimate aranjate și concursuri cu final previzibil. Exact aceeași schemă pe care o credeam lăsată în urmă. Inventată de Lucinschi și Voronin, îmbunătățită de Plahotniuc, dusă la impecabil de Maia Sandu. Nimic nu funcționează liber, nimic nu circulă fără aprobarea din turn. GBC-ul de cândva s-a mutat la Președinție. Asta înseamnă stat capturat.

În paralel, viața oamenilor de rând se degradează. Da, există Moldovă și în afara Chișinăului, și în afara rețelelor de socializare, pentru cei care au uitat. Sărăcia se adâncește, emigrația continuă, unul din doi copii se culcă seara flămânzi, agricultura se prăbușește, iar miliardele intrate în țară în ultimii ani nu se simt palpabil nicăieri în afară de cercurile apropiate puterii. Se vorbește obsesiv despre integrarea europeană, dar vedem că practic toate rapoartele sunt cosmetizate, realitatea e ascunsă sau distorsionată, iar UE este folosită ca scut pentru acoperirea abuzurilor. Retorica e europeană, metodele sunt aceleași ca în regimurile pe care le condamnăm. Asta înseamnă stat capturat.

Unii sigur îmi vor reproșa ca să mă uit cum e în Rusia, dacă nu-mi place cum e acum în Moldova. Însă pentru mine nu Rusia este punct de referință, ci Uniunea Europeană, acolo unde am locuit, unde am muncit și de unde m-am întors acasă în speranța că acum totul va fi altfel. Și ce se întâmplă în acești ani la Chișinău e mai mult o integrare europeană în stil rusesc, adică autoritar, cu cenzură și răfuială, decât în stil european propriu-zis.

Și, mai nou, orice critică, chiar și aceasta, este etichetată drept atac la adresa democrației, a reformelor, a parcursului european. A devenit imposibil să întrebi fără să fii acuzat că dăunezi „imaginii țării”. Doamne ferește să o ghiontești pe Maia Sandu, că ești excomunicat social și politic. De fapt, cine controlează mesajul controlează și percepția, iar asta le permite să mențină un monopol asupra adevărului. Când nu mai ai dreptul să întrebi, nu mai ai nici dreptul să știi. Este o formă modernă de capturare, mult mai periculoasă decât cea de cândva.

Astăzi nu mai discutăm despre pericolul capturării statului. Discutăm despre un stat deja capturat, în care puterea se simte suficient de sigură încât să ignore legea, criticile, presa care a mai rămas liberă și societatea. Iar dacă acest lucru continuă, nu vom mai avea doar o guvernare care abuzează de putere, dar un întreg sistem care nu mai poate fi schimbat prin vot. Asta este situația reală: un punct în care fiecare zi de tăcere ne duce mai adânc într-un model de control total, din care ieșirea va fi cu mult mai dureroasă decât cred unii astăzi.”